Tin totusi sa mentionez ca a fost palpitanta aceasta experienta. Am blamat-o la inceput, apoi m-am amuzat teribil. Am pierdut autocarul Bucuresti - Iarmaroc, asa ca l-am pus pe Titus sa rezolve cumva cu transportul. Din om in om am ajuns in masina unor targovisteni, unde am fumat o tigara si ne-am uitat cum fierbe motorul. Bun, asa nu puteam porni din oras. Mai dam telefoane, mai asteptam doua masini - eram deja 5 oameni cu destinatia Iarmaroc si fara mijloc de transport. Apare masina salvatoare: un Renault clio in care ne-am inghesuit 5 persoane si prea multe bagaje. "Suntem salvati!" am gandit cu totii si am pornit spre destinatie. Nu cred ca au trecut 10 minute si un sofer ne face semne disperate: "aveti pana!". Am coborat atunci toti sfintii in ordine cronologica si am crezut ca nu mai sunt sanse sa ajungem la festival. Norocul a fost ca erau doar dezumflate rotile, nu era pana. Uite asa se lasase intunericul si noi abia parcam. Cand am crezut ca am scapat, ni s-a spus ca trebuie sa asteptam inca 45 min pana vine tractorul sa ne transporte 3 km prin noroi la incinta fest-ului. Demential. Nu pot explica ce palpitant e sa te cateri in remorca unui tractor cu inca 30 de oameni si multe bagaje, sa te tii de cine apuci si sa urli la fiecare curba.
Ca sa fie pus punctul pe j, cand am montat cortul a inceput ploaia. Asta ne-a determinat sa dormim in "hotelul de 4 stele a la Iarmaroc":
Si ca sa intelegeti cam cum se arata situatia a doua zi dimineata, mai aduc doua probe:
1 comment:
ROTFL la faza cu tractoru :))
Post a Comment