M-a durut sa ies de la dus relaxata si sa aud strigate pe strada. Am iesit pe balcon, pe jumatate dezbracata, sa aflu ce se intampla. Era un cuplu cu o stare materiala dezastru, imbracati container style, poate putin mai curati decat m-am asteptat. Ea plangea si spunea ca vrea mancare, ca nu a mancat de 2 zile si o doare stomacul. El mormaia si o acuza de alcoolism. Ea il certa ca ii da painea mamei lui si banii ii bea. El o injura. Ea spunea " nici p$%a nu mi-ai dat de o luna, desi ai zis ca o s-o faci!". Si tot asa inca 15 minute. M-am pus pe pat si m-am gandit cum poti ajunge in starea aia. Dupa cateva secunde m-am razgandit, am spus ca eu nu pot deveni pesimista. Vreau sa lupt pentru bunastarea mea, materiala si psihica. Nu vreau sa ajung sa depinde de un barbat. Simt ca merit. Simt ca pot. Sper. Sunt optimista, te-ai prins. Nu vad viata in roz, doar curcubeica.
No comments:
Post a Comment