Piticul care dadea pe-afara de pace interioara

Cele mai geniale sarbatori de iarna pe care le-am avut pana acum.
Cei mai nebuni de buni oameni care mi-au fost alaturi.
Cele mai sincere urari.
Cele mai ciudate senzatii.
Cele mai neasteptate rasturnari de situatii.
At the end, enemies become friends.
Persoanele de la care te asteptai cel mai putin te dezamagesc.
Prietenii adevarati nu te uita.
ei te iarta.
Cele mai demente prime 10 minute din noul an.
Piticul e fericit.
Piticul nu mai are rabdare sa suporte orice.
El zambeste sincer si pur.
Uriasul il invata cum sa faca asta.
Totul decurge incet, nimeni nu fuge nicaieri.
E ciudat, dar e linistitor.
Uriasule,
Piticul arunca dupa tine cu o raza de soare.

* mentionez ca nu sunt o fitzi pitzi care se alinta, toata analogia pitic - urias poate fi transpusa de la figurat la propriu *

2009 a inceput incredibil de bine pe langa ce asteptari aveam eu. Dupa un Craciun ce a durat 4 nopti, revelionul a fost necesar sa dureze macar 3. Dupa calcule matematice, am avut o saptamana in care nu m-a mai interesat nimic rau, nicio lovitura a nimanui, nicio chestie din trecut. Am simtit cum s-au sters 3 ani si am revenit in punctul de maxima liniste interioara. Nicio piesa care sa fie imn al senzatiilor, doar amintiri surprinse in imagini si lipite de suflet.

Totul e liric, minerii sunt adorabili, fat frumos a salvat-o pe ileana ( hahahaha ), si sunt multe multe multe cuvinte si intamplari care sa ne faca sa spunem la unison ca a fost cea mai reusita iarna din viata noastra.

Piticul e in Cluj acum, zambeste de nebun. Stie ca este un snowboard pe drum spre el - desi nu stiu cand voi apuca sa-l folosesc - si ii multumeste mult omuletului care i l-a daruit. A doua situatie care dovedeste ca enemies become friends. Green Evil Machine, danke pt tot ce ai facut! Meriti tot !