as the rush comes

m-am trezit exaact asa cum vroiam...cu fata spre el..cu mana in drepul inimii lui, la fix sa o simt cum bate, cu mirosul lui bine prins de caile mele respiratorii, cu soarele prin par si pe umeri... El, normal, dormea. la fel ca mine isi dorea sa ramana sub plapuma in loc sa ia drumul serviciului, mai ales ca stia ce portie de nervi il asteapta.

inveliti in liniste si in lumina,uitandu-ne somnorosi unul la altul si avand pe chipuri niste zambete de oameni oligofreni, mi-am dat seama ca viata mea era ratata daca nu-l cunosteam. iar timming-ul a fost perfect. iubesc destinul, oricare ar fi planurile lui viitoare pt mine. cateodata in viata ne intrebam cum am putut trai fara piesa x sau fara cartea x...eu sunt la momentul ala in care ma intreb cum am putut trai fara sa il cunosc ..hahaha. desi stiu ca ne-am mai ciocnit accidental in timp, privirile noastre nu s-au spart in atatea molecule atomice ca acum. am stiu din prima zi ce va urma, pentru ca nu a fost necesar sa ne faca nimeni cunostinta. pentru ca lucrurile au mers la inceput in galop, iar apoi s-au temperat, tocmai pentru a-mi oferi mie,din cand in cand, starea aceea de tornada si exaltare.

tot ascultam cu Suz ( careia tin sa ii multumesc enorm pentru sustinerea acordata pe orice plan si pentru faptul ca e parte din eu-l meu) piese si ne gandeam ca au fost scrise pentru noi...defapt sunt stari prin care, cred eu, trebuie sa trecem toti, pentru a ne modela perceptia despre viata, pentru a ne cizela personalitatea, pentru a ne maturiza, pentru a acumula experienta. De la EA si de la EL invat zilnic. invat sa zambesc, invat sa tremur, invat ce inseamna problemele maturitatii, invat cum e sa ai rabdare, invat cum sa fac compromisuri, invat cum sa am putere sa trec peste moartea unui apropiat, invat cum sa fiu copil, invat cum sa tac, invat cum sa ma bucur de chestiile mici, invat sa nu pierd copilul din mine. simt cum bucata cu bucata evoluez si nimic nu ma poate opri. m-as putea hrani doar cu prezenta lor.