Muguri plini de poleeeeen

Uneori am impresia ca nici nu are rost sa scriu ce simt cand tanti mea verde transpune mai bine decat mine pe blog asta :) Eu nu ma pot concentra...scriu un rand,apoi sterg, apoi ma gandesc sa-mi inchid blogu si alte conturi ce le am pe web...Apoi imi bag picioarele in restu...apoi imi aduc aminte de discutia de aseara cu actuala fostului...si nu-mi vine sa cred ca situatia se aseamana cu cele de la gradinita,cand ne certam pe jucarii... Daca nu l-as cunoaste mai bine decat ea, as sta sa ii dau explicatii la toate probleme ce o rod,dar nu cred ca e cazul. o las sa traiasca in lumea ideilor ei...doar e studenta la jurnalism si e fioroasa . Steguletu alb,tanti!

Momentan am febra musculara si deoarece cui pe cui se scoate, ma voi pune sa fac ceva miscare. Trebuie sa fiu in forma uichendul asta. Trebuie sa incep sa imi fac bagajele...ah,maine nu lucrez!!! Trebuie sa verific lista de cumparaturi facuta cu Suz si sa incep sa sterg de pe acolo cate ceva...dar in primul rand trebuie cumva sa scap de zambetul asta de pe buze,ca deja ma dor falcile. Asa fericita cum am fost ieri nu am fost chiar demult... Stateam cu tanti mea verde si ne minunam ca ne iubeste Cristi. totusi, a aratat si el ca e prin zona. Radeam ca niste descreierate in cafenea si nici ca ne interesa. Bucuria mea e si a ei, si vice-versa. De aia o sa inteleaga ce inseamna chilotii tanga atarnati pe clanta si ca scorul se apropie de a fi egal, 2-2 ;) Pana la urma, game is not over...hahahaha...

Mi-e plin sufletul si nu stiu cat o sa dureze treaba asta...dar ma bucur de absolut fiecare secunda. Acum stiu ca se poate mai MULT, acum sunt sigura ca nu acolo era FERICIREA, acum NU mai regret nimic, acum ma simt atat de plina de fluturi si flori si soare si fotografii si aer curat... Pana maine mai sunt o zi de lucru si o tona de treburi pe care nu am stare sa le fac dar trebuie... Abia astept sa fim pe tren, in gara din Dej, in Gura Humorului, in patul de hotel...iar apoi avec le boys...masculii nostrii feroce!

Ii multumesc lui ca imi da incredere in mine...si pentru ca intr-un fel foarte ciudat,imi ofera o siguranta cum rar am mai simtit...Ador starea asta a mea...si faptul ca e cauzata de el...Damn, e tot peste! Chiar nu pot scapa de ei...pestii din viata mea mi-au adus cele mai mari bucurii si cele mai mari probleme...Dar sunt o parte foarte insemnata din existenta mea si de asta nu pot scapa.