(re)branding personal

Am avut zeci de incercari de a-mi gasi un watermark pt fotografii. La un moment dat renuntasem la o astfel de "insemnare" pe stil vaca deoarece mi se parea ca un fotograf care se respecta nu isi strica fotografia cu un asa accesoriu. Am schimbat apoi organizarea, gandind ca fie nu ma respect, fie nu mai vreau sa mi se fure fotografiile (multumim devinatart-ului pt asta), fie mi-ar placea sa retina lumea numele meu in caz de ceva.
Dupa lungi deliberari, am ajuns si la varianta finala a logo-ului; care defapt sunt doua variante - una pt artistic-wannabe-photography si una pt fotografia de eveniment, in special pt concerte. Prin urmare, se va schimba incet incet si contul de MySpace (revin cu detalii).
Am o explicatie de dat:
De ce un vampir?
Pentru ca am niste canini de vampir si majoritatea lumii ma stie dupa ei; pentru ca aparat foto sau shutter au majoritatea fotografilor incorporat in logo-ul lor.

Astept pareri - critice sau apreciative - si multumesc anticipat.

Cum sa ai 15 ani de educatie si sa nu faci nimic cu ei. Partea 1.

Si iti faci bagajul. Ai 12 ani de scoala si 7 de-acasa, s-ar zice. Mergi sa mai faci inca 3. Doar ca sistemul cere si 2 de master. Calculat, ai intre 15 si 17 ani de educatie, ani in care ai dat bani la stat. Daca pui banii aia pe un cantar, iti ies vreo 7,4 kg. In plus, mai platesti niste meditatii;  cand esti student mai dai bani si pe tot felul de "accesorii" cum ar fi cartile profesorilor pentru ca altfel nu intri in examen, cateva restante pentru ca altfel nu treci prin facultate, te mai exmatriculeaza din motive stiintifico-fantastice si trebuie platita o taxa de reinmatriculare, consultatii pentru licenta, etc etc. Motive se gasesc, bani nu prea. Speri totusi ca dupa ce ti-ai petrecut/pierdut atatia ani in sistemul nostru minunat de invatamant, din care iesi cu prea putine cunostinte folositoare, sa iti poti gasi un job decent; sa iti scapi parintii de cheltuieli cu chiria, taxa de facultate, hrana, etc.; sa stii ca nu ai suportat o treime din viata feluriti colegi pe care i-ai fi impuscat cu prima ocazie, specimene care au luat note mai mari pentru ca au cunoscut "pe cine trebuie", cadre didactice care stiau mai putine decat tine despre materia lor sau care aveau ca scop doar note mici, restante si elevi nervosi. Pacat ca te inseli amarnic si sperantele iti sunt zdruncinate: anii astia de munca nu inseamna nimic pentru niciun angajator, esti un muncitor necalificat in fata lor daca in CV nu ai trecut si altceva pe langa studii. Asa se face ca stai luni in sir si iti depui CV-uri in enşpe mii de locuri, la orice fel de job si nu te baga nimeni in seama, nici macar nu te cheama la interviu.

Mi-am facut si refacut CV-ul si scrisorile de intentie, am incercat diverse variante de abordare a acestora. Nimic nu se intampla. Am activitati de voluntariat la activ, experienta de maxim un an in 4 domenii, niste premii pe Publicitate si cu ele stau si putrezesc. Ma uit la site-urile care impart in stanga si in dreapta anunturi de locuri de munca - fiecare post are peste 1000 aplicanti. A innebunit lupul. Pot sa imi iau matura sa ma apuc de curatat strazi.

Ce sfat sa le mai dai alor tai copii cand sunt pe bancile scolii? Cum sa le zici sa traga pe branci cand stii ca la final vor fi dezamagiti ca si-au pierdut orele cu activitati educative, cand puteau face altceva productiv pentru ei? Cum? Nici tu ca parinte nu mai esti motivat, ce sa mai vorbim de copil? Iar cand ajunge student si stie ca e timpul sa isi ia viata in maini dar experienta de minim 2 ani din fiecare anunt de angajare i se impotriveste...

Student fara loc de munca, imi caut angajator. Dar asta intr-o alta poveste.

South side of the sun trip

Hai ca nu e rau in Bucuresti. Vremea tine cu mine, cel putin deocamdata, iar norocul mi-a suras de cand am pornit din gara Cluj Napoca. Am avut niste omuleti foarte de treaba in compartiment - spre bucuria noastra erau doi tipi tineri si sociabili. Timpul a trecut rapid, cu filme, povesti si somn. Ii rcomandam totusi lu nenea in roz ( ticlam, defapt) sa poarte alte culori sa para mai mascul.
M-am intalnit apoi cu Mark, una bucata om care si-a lasat bateriile de la aparatul foto pe mana mea desi nu ma cunoaste absolut de loc - man, super duper danke! ne vedem duminica! Ii mai multumesc si tipei din gara care mi-a dat abonamentul ei de metrou. Zici ca nu ma asteptam sa fiu primita asa frumos de "mitici".

gfktlyuf;i;drfawet

Titlul spune tot. O saptamana mai grea si mai agitata decat asta nu am avut demult. Am trecut prin 333 de stari, de la entuziasm la fluturi in stomac si de la depresii la crize de nervi, de la fericire la paranoia...cred ca am acoperit tot ce tine de senzatii. Finalul e un fel de "getting away with it all messed up" dar promite sa o ia pe calea cea buna. Am oricum o saptamana de recuperare in care imi voi incarca si descarca non-stop bateriile, la propriu si la figurat. Presimt ca vin si mai pornita sa castig TOT ce imi doresc :D Sorry, i'm a fighter. Si o tauroaica 100%.
Plec maine in Bucuresti!!! Mi-e atat de dor de orasul ala, incredibil. Motivul oficial e faptul ca am acreditare de presa la IARMAROC :D and i'm (rawr) more than glad! Motivul mai putin oficial e format din toti omuletii pe care ii pot revedea dupa pauze mai lungi sau mai scurte de timp in care distanta ne-a incomodat.
Duminica se termina festivalul, ma rapesc masculii de la E.M.I.L si ma transporta spre Bucuresti (sa traiesti). De acolo, mama, incepe nebunia. Se pare ca in fiecare noaptea voi dormi in alta parte, in fiecare zi imi voi bea cafeaua cu altcineva...Abia astept sa aflu ce evenimente voi avea noroc sa prind si acolo. Cred ca sunt mai incantata de zilele de dupa Iarmaroc decat de fest in sine :))
Mi s-a propus sa ma joc de-a modelul pt Andrei Fantana , sper sa reusim sa ne sincronizam. uhh la la la.
Daca vreti sa va ciocniti de mine pe undeva prin locurile mai sus mentionate, astept un semn! sunt foarte deschisa catre astfel de activitati.

22 mai buni ca altii

Sunt balbaita. Cand ma intreaba lumea cati ani am spun 2...2. Finally. Ii sarbatoresc de 3 zile, pentru ca merit. Pentru ca prietenii mei nu au uitat de mine, pentru ca toti oamenii pe care mi i-am dorit alaturi de ziua mea, au fost aici. Sau acolo. Am vrut un chef restrans, cu un vin si ceva mancare. A iesit de-o orgie. A iesit o nebunie cum nu a fost nici de majorat. Inca mai bem si ne uitam la poze sa punem cap la cap evenimentele. Inca mai realizez, alaturi de Suz, ca noaptea se vineri spre sambata a fost un copy-paste al onomasticii mele din 2008. Tot un drum, tot o masina, tot 2 oameni excelenti, tot noi doua. Iar sambata ne-am luat revansa: undeva in jur de 10 oameni, mult vin, mancare, prajituri, poze pe care nu vrem sa le facem publice si voie buna. Mi-a tremurat putin inima, dar s-a reparat totul dupa 1 a.m. Acum am  o coada de vulpe ce vibreaza de multumire.

1 mai bun ca altul

Spontaneitatea e de obicei prezenta la mine, poate nu mereu atunci cand trebuie. De data asta, ne-am decis ca peste 2 ore sa pornim spre Muntii Trascaului, in Apuseni. Multi oameni, party mood activated, corturi, cumparaturi pe fuga...si ceva obiecte pe care sigur le vom uita acasa.
Dupa o saptamana exagerat de plina, un weekend si mai plin in natura este tot ce imi trebuie. Venirea domnului Iepure mi-a adus un stol de fluturi rebeli in stomac. Se pare ca am o afinitate pentru orasele care incep cu litera "B"...cand vine vorba de rasa masculina. Pacat ca unele sunt prea departe.
Incet incet ma indrept si spre drumul bun al carierei profesionale, ceea ce ma motiveaza sa dau ce e mai bun din mine. Cred ca era si cazul.
Voiam doar sa impart un pic din fericirea mea si cu cei care trec pe aici. Aveam nevoie si de etapa asta, perioada ce s-a incheiat nu a fost neaparat cea mai reusita din viata mea. Mi s-a dovedit ca optimismul e un factor de tip placebo extrem de important pentru fiecare om.
Ma duc sa fac bagaje...si sper sa nu uit la noapte sa o sun pe tanti Suz. :D