Insuportabila usuratate a fiintei

A te sinucide se spune ca e un gest de lasitate. mari sanse. ar trebui sa te pisi pe toti, sa le arati ca poti sa treci peste toate cacaturile ce ti-au aparut in cale si peste toate jignirile ce ti le-au adus cei apropiati. Nici un esec si nici un om nu te poate face sa iti doresti sa mori. Nimeni, dar NIMENI nu e mai presus de tine, oricat de in serios ar lua populatia planetei toate formalitatile si functiile. Tu esti cea mai importanta persoana care exista, cu orice calitati si defecte ai avea. Asa e fiecare, in felul sau unic. Problema e ca unii inteleg din asta ca ii pot calca pe restul in picioare, pacat insa ca se inseala amarnic si asta nu e o solutie. Asa nu treci prin viata cu fruntea sus. Iar daca dai de astfel de persoane, sa stii ca ingoranta doare cel mai tare. Daca te vede ca suferi, ca te consumi pentru o fapta sau o vorba iesita din propria-i persoana, va fi incantat/a pana peste masura. Nimeni nu merita o astfel de satisfactie, deoarece ii alimentezi dorinta de a face rau si de a primi la schimb placere.

Din experienta de viata a fiecaruia din noi ies cuvintele astea. Multi nu le recunoastem, altii nu vrem sa le gandim, insa sunt reale si al dracului de actuale.

Dintr-un festival in altul

Dupa activitatea "intensa" in online va puteti da seama ca in offline totul e invers proportional zilele astea. pe langa examene pe care mi le programez in functie de ceea ce am de facut extra-scolar, am terminat cu un festival minunat, TIFF, si am inceput munca pentru International Romani Art Festival. De data aceasta sunt coordonatoare de fotografi si fotograf oficial. Sunt foarte incantata si multumita de echipa de voluntari, cam toti stiu exact ce au de facut si muncesc din greu pentru a-si finaliza sarcinile; ba mai mult, am senzatia ca intreg festivalul se bazeaza pe ei (noi). Coordonatorii de departamente isi organizeaza foarte bine echipele si sunt mereu in contact cu ele, iar uneori ma mir ca indatoriri atat de importante au ramas pe capul lor. Sunt sigura ca rezultatul general va fi foarte bun si ca mutarea festivalului in Cluj-Napoca a fost o decizie inspirata.

Pentru informatii despre activitati si programul festivalului va recomand site-ul oficial sau pagina de facebook. Avem si twitter.  Noua locatie a IRAF-ului este strada Potaissa, dar impanzim orasul si ne gasiti si in Irish Music Pub pentru after party si Dubioza Meeting, La Gazette va avea lounge si bar pe parcursul festivalului, iar alte surprize va las pe voi sa le descoperiti pe paginile mai sus mentionate.
Daca suna tentant sa castigati invitatii la festival, dati-va cu parerea AICI.


This is a friendship of a beautiful beginning!

Zile de TIFF - in trecere pe la laptop

Pentru ca la Centrul de presa TIFF nu ma pot concentra sa concep posturi de blog, pentru ca plec de acasa curand dupa ce am trezirea si ajung tarziu in noapte, nu apuc sa scriu pe aici prin ce experiente trec. Fac totusi un rezumat, bloggeri oficiali sunt destui care sa descrie cu profesionalism ce inseamna TIFF 2011.
Am mentionat in postul anterior ca fac parte din departamentul de Press & PR, unde nu se intampla nimic palpitant. Avem o portie de jurnalisti care isi petrec ziua acolo pentru a ne asalta cu complimente si libidinosenii, altii care sunt pierduti in spatiu si trebuie ghidati/recuperati, altii care stiu exact ce au de facut si profita din plin de acest festival. Munca e putina, cafeaua e tare, internetul de la centru are viteza buna. Mi-a placut si la aeroport: racoare, canapele confortabile, aspirina efervescenta, oameni interesati sa primeasca AperiTIFF-ele, program ales de mine si colega.
Am apucat sa merg si la filme si evenimente extra-TIFF, iar acum ma grabesc la un examen, caci daca termin in timp util ajung si la On/Off-ul celor de la TVdece, ca mai apoi sa merg la intalnirea cu RObotzii, caci pentru proiectia Odessa in Flacari de la Bontida nu mai exista bilete. Undeva intre vreau si un film, vreau Somewhere al Sofiei Coppola; sau proiecta 3d Cave of forgotten Dreams. si GANDU, neaparat.
Cine si ce imi mai recomanda?
P.S.: Am inceput un mini-jurnal fotografic legat de TIFF, il gasiti AICI.

Multi-tasking is my life

Am abandonat blogul pentru ca m-am concentrat putin (mai mult) pe alte activitati. Momentan sunt preocupata sa-mi finalizez portofoliul foto care are mai multe ramuri si imi ia o mare parte din timp. Apoi am, pe langa facultate, ore in sir petrecute in programele de la Adobe pentru postere, flyere si altele pentru cautare de muzici. Ca sa stiti exact cu ce ma ocup, verificati B.H.C.B. , La Chambre du Chat si New Disorder.
Am intrat si in sesiune, cu mainile si cu picioarele, dar si in programul de voluntariat de la TIFF 2011 la departamentul Press and PR. Cand ma gandesc ca urmeaza si IRAF-ul, sunt multumita ca imi ocup timpul in mod constructiv. Pentru cel din urma voi fi chiar fotograf oficial.
Se pare ca va trebui sa aduc pe aici multe update-uri, nu pot divorta de blog si nici nu pot tine doar pentru mine aceste experiente.
Asadar, va recomand sa va mutati in Cluj-Napoca pe parcursul acestei luni - Multiculturalitatea este cuvantul lui iunie.

Heineken strikes again!

Nu am ce comenta la spoturile realizate pentru campaniile Heineken; mi se par complete si ajung mai mult decat direct la publicul-tinta. Mai mereu imi doresc sa fi fost ideea mea!
De precizat: ca mandrie pentru tara, piesa "interpretata" de masculii feroce prin suflatul in sticle este The Lonely Shepherd a lui Gheorghe Zamfir si apare pe coloana sonora a filmului Kill Bill vol.1.
Words are cheap (nu si in advertising, totusi):

E mai greu decat sa convingi o virgina....

A te lupta cu morile de vant e o expresie ce nu o pot sterge de langa cuvantul "Romania". Imi doresc foarte mult sa cred ca in alte tari  nu sunt atat de ingusti la minte oamenii si ca sunt in stare sa admita (in sinea lor macar) ca exista unele chestiuni pe care nu sunt capabili sa le rezolve singuri si au nevoie de oameni cu experienta pentru asta. Sau ca atunci cand ceva nu le merge bine, o afacere sa spunem, ca trebuie sa schimbe directia; iar daca ajutorul vine gratis, sa il imbratisezi si sa profiti.
De unde aceasta frustrare a mea? Nu, nu din gradinita cand colegul nu intelegea cand ii spuneam ca robotii au gat, ci in perioada relativ recenta cand m-am lovit de tot felul de idioti care se cred patroni, de obicei. Ca sunt multi astfel de oameni si in alte domenii/situatii, e cu totul alta poveste. Dar intru in contact cu tot felul de persoane care ar fi trebuit sa faca niste cursuri de management al unui local, fie el bar, crasma, pub, club,etc. Persoane care nu au habar cu ce se mananca un eveniment, o promovare, o conducere; si merg eu ca proasta satului sa ii explic omului ca "bai, afacerea iti merge in pierdere, dar eu am o propunere prin care tu poti sa o reinvii, risca si tu acolo o suma modica, pe care oricum o pierzi daca mergi tot asa, si sa vedem daca nu iese mai bine", iar el imi ofera nimic si nicio sansa sa isi schimbe "planul sau de viitor".
Trecand de etapa asta, sa zicem ca mi-a dat acceptul, vrea sa ii organizez concerte; buuun, aici ii arat lista cu ce trebuie sa imi ofere el si ce ii ofer eu - zici ca eu i-am dat o coaja de paine si el tot Paradisul; nu ar plati omul nici sonorizare, nici masa, nici cazare, nici trupa, daca se poate nici afisele (carora nu am voie sa le schimb designul), unul nu voia nici protocol sa ofere, imi impune si niste ore de incepere si incheiere a eventului mai mult decat nerezonabile si nu vrea nici o trupa locala in deschidere -care de altfel ar aduce public in plus- pe motiv ca "nu ma intereseaza asa ceva", eu cum sa ma implic trup si suflet sa fac asa ceva? Imi dau timpul liber si niste bani sigur, dar cati bani sa dau sa ii aduc lui lume in local la concert daca el nu da nimic? Ba chiar am intalnit sa imi ceara bani si pt ca imi ofera spatiul pt concert. Multumesc, nu doresc.
Va mai spun astfel de povesti, it's a neverending story. Exista si etapa in care respectivul schimba deal-ul in timpul eventului si te trezesti ca nu ai protocol, sau masa sau bani destui, ca sa nu mai spun ca nu ai nicio sansa sa ramai cu vreun castig financiar, ci doar cu unul sufletesc, ca ai luat parte la un concert ce ti-l doreai. Nu pun in discutie cele la care iesi pe minus pentru ca nu ai public - asta se intampla fie pentru ca nu ai un public educat, fie ca nu stii tu cum sa te promovezi.
Dar le "multumesc"din nou patronilor pentru "deschiderea" cu care se lauda si recomand primariilor sa ii lase sa isi deschida localuri doar daca au o anumita pregatire, nu doar financiara.
Dupa cum spuneam: sa organizezi concerte in RO e mai greu decat sa convingi o virgina sa...

Dragostea in filme nu e departe de cea reala

Dintr-un film. Care nu e el prea captivant, insa finalul face tot:

"When I feel someone is going to leave me, I have a tendency to break up first before I get to hear the whole thing. Here it is. One more, one less. Another wasted love story. I really love this one.
There's a moment in life where you can't recover any more from another break-up. And even if this person bugs you sixty percent of the time, well you still can't live without him. And even if he wakes you up every day by sneezing right in your face, well you love his sneezes more than anyone else's kisses."

Intreaga secventa: