Cand a trecut ianuarie?

Double trouble went the right way.
Oamenii care iti vor ramane mereu in minte si in suflet apar cand te astepti mai putin si/sau cand ai mai mare nevoie de ei.
Si atunci tragi un zambet urias si rasufli usurat, desi nu ai scapat de problema ta reala.
Stii doar ca daca ai pe cineva alaturi poti sa treci mai usor peste.
Si te simti gata trecut pe partea cealalta a raului, ca si cum ai avea un pod sigur.

Dar cand intreaba "oare cine mi te-a dat?" si stii ca raspunsul nu trebuie sa fie dat, mai zambesti o data si multumesti pentru faptul ca tot ce s-a intamplat inainte te-a adus aici.
Un aici ciudat, care nu are definitie, durata sau alte date exacte.
Un aici pe de-o parte egoist, pe de alta pur altruist.

Cand am aflat ca azi e deja 2 februarie, aproape am ramas socata. Eu nu stiu cand a trecut ianuarie.
Cand a disparut? Unde eram?
Eram pierduta intr-o palma probabil.
Ce luna complexa. Cati oameni noi si plini de viata.
Cati oameni vechi ce nu ii voi mai revedea.
Si s-a facut februarie. E de bine. E imediat un an.

Ascultati piesa de corazon, din care am extras strofa-mi favorita:
 
"When will I tell you what is on my mind
Of how to love me and how I can be defined
You stole emotion from the man who needs it most
You gave it to the space between us, that shall now be called the ghost"