Inspirata de statusul lui LovingVama (acum 2 ani eram indragostit de tine) am fugit cu gandul la anul trecut pe vremea asta. Stiu ca il iubeam si nu imi recunosteam nici mie, desi pana si mama tragea de mine sa o fac. A fost ceva intre incapatanare si ratiune, nu am vrut sa las doar inima sa decida pentru mine. Am fost destul de tare incat , de la un punct, sa stau doar si sa privesc ce face cu viata lui, fara sa intervin, fara sa fac parte din ea. Pot spune ca l-am iubit atat de mult incat l-am lasat sa plece si, sper eu, a fost spre binele amandurora. In special faptul ca nu are nici cea mai vaga idee despre ce am simtit eu pentru el si despre cum l-am perceput ca om - m-a ajutat enorm. Inca tin mult la el si doare sa vad ca sperantele mele pentru el se sparg ca valurile, sa vad ca nu are pe cineva care sa il iubeasca asa cum am eu un om, sau cum am facut-o eu.Sunt sigura ca o astfel de persoana, care sa il asculte si sa ii fie alaturi in orice stare, l-ar ridica mult.
Chiar daca citesti randurile astea, sunt mari sansele sa nu imi dai dreptate pe alocuri sau sa te sperii de unele randuri. Oricum nu voi afla. Dar ai grija de tine, asa,ca urare de sarbatori.
No comments:
Post a Comment