m-am trezit ametita si mi se parea ca inca visez. am inchis ochii la loc si i-am redeschis, in speranta ca ma voi afla in alt loc in acel moment. eram tot acolo. sau aici. aici unde e incredibil de comfortabil; aici unde mi se pare ca fiecare centimetru imi este cunoscut de o tona de timp.
particulele de praf cu sclipiri de soare dansau bezmetic prin casa si eu zambeam ca un copil tampit. mai mult ca sigur asta fac si acum. doar ca in momentul de fata vremea a luat-o cu totul razna si fulgii se zbenguie in toate directiile prin fata geamului. nu poate sa o tina tot asa,maine avem nevoie de soare sa mergem la motorit, IT'S A MUST!
Miroase pielea mea a zambet si incantare si-a alte lumi cu soare si relaxare. nu stiu daca e bine. nu stiu ce urmeaza. ma las purtata de vant si senzatii.e ciudat. dar comfy.
Ma duc sa imi beau cafeaua de la ora 5.
No comments:
Post a Comment