13 March 2008

extrem de tare si incredibil de aproape

Atatia oameni intra si ies din viata ta...Sute de mii de oameni! Trebuie sa tii usa deschisa,ca ei sa poata intra! Dar asta inseamna ca trebuie sa le si dai drumul sa plece! Ultima parte e incredibil de grea si dureroasa. Are cineva o reteta pentru ea?
Nu era nicio cale de mijloc. nu am putut trece peste si nici nu i-am gasit marginea.Ne-am oprit din ras,am tras lumea inauntrul meu,am rearanjat-o si am exprimat-o sub forma unei intrebari: "Iti place de mine?" Trebuie sa fim.Dar in adancul inimii stiam adevarul. Vroiam sa fug de el si vroiam sa fug spre el.
Uneori imi aud oasele trosnind sub greutatea tuturor vietilor pe care nu le traiesc...Imi place sa-i vad pe oameni regasindu-se,poate ca asta-i un lucru prostesc,dar ce pot sa zic,imi place sa vad oameni alergand unul spre altul,imi plac sarutarile si lacrimile,imi plac nerabdarea,povestile pe care gura nu le poate spune destul de repede,urechile care nu sunt destul de mari, ochii care nu pot cuprinde dintr-o data schimbarea,momentul inc are inceteaza dorul de cineva. Mi se umple inima de bucurie,chiar daca bucuria asta nu e a mea.



-Sunt Dumnezeu!
-Esti ateu!
-Eu nu exist!
:)

2 comments:

sia said...

misto carte, bre. si ce copil nebun! te face sa te gandesti ca ti-ai ratat copilaria facand lucruri banale :))

Sunaina said...

asa-i???!?! eh,noroc ca si eu am facut destule si am ce le povesti nepotilor.